Îmbrăţişarea e o dimensiune spaţială a sufletului nostru. Când îmbrăţişăm nu vorbesc numai mâinile noastre, sau braţele noastre, sau pieptul, sau abdomenul, ci vorbeşte mai ales felul nostru de a fi. Îmbrăţişarea povesteşte despre siguranţa noastră, sau nesiguranţa, vorbeşte despre pasiunea care se scurge din sufletul nostru atunci, povesteşte despre puterea noastră de a ne pierde, sau despre frica noastră de a ne reveni, vorbeşte despre cât de liberă sau încătuşată e iubirea pe care o simţim. Când îmbrăţişăm vorbeşte esenţa din noi, cu cuvinte care sunt ale inimii, ale pasiunii, ale emoţiilor, e un limbaj al pielii şi al respiraţiei, al pipăirii şi al mirosurilor. E un limbaj care pronunţă cuvintele ascunse ale trupurilor, şi care dezvăluie secrete sufleteşti...
Simona Oberhammer
Afară plouă, şi tu eşti persoana cu care vreau să privesc cum plouă afară.
Giulia Carcasi (1984 - )
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi găsesc în mine locul,
De aceea vreau o nouă suferinţă
Din care focul meu să-şi soarbă focul.
Radu Stanca (1920 - 1962)
Dacă există vreun păcat împotriva vieţii, atunci acesta constă în a spera într-o altă viaţă, nesocotind însă grandoarea acesteia.
Albert Camus(7 noiembrie 1913 - 1960)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu