Omul cel mai oropsit, ultimul om, este om şi el, şi se numeşte fratele meu.
F. M. Dostoievski (1821 - 1881)
Uit-o! îmi strig disperat mie însumi,
fugi, goneşte, scapără-ţi paşii
departe spre zare, încotro vezi cu ochii,
fugi, nu te mai uita în urmă,
azvârle peste umăr pieptenele!
dese păduri înalte s-or aşterne
între tine şi ea;
fugi, azvârle oglinda: lacul întins,
cu nemărginirea-i de ape, va îneca
amintirea ei...
Geo Dumitrescu (17 mai 1920 - 28 septembrie 2004)
Uitarea - murmur de izvor ce-mi va însoţi
toate gândurile.
Albert Camus (1913 - 1960)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu