Tatăl meu a trimis un cântăreț în mijlocul acelor oameni ce putrezeau. Cântărețul s-a așezat între ei, la venirea serii, și a început să cânte. A cântat despre lucrurile care se reflectă unele în altele. A cântat despre prințesa minunată la care nu poți ajunge decât după două sute de zile de mers prin nisipul ars de soare și lipsit de apă. Iar lipsa fântânilor devine sacrificiu și beție de dragoste. Iar apa din burduf devine rugă, căci ea duce spre cea iubită. Spunea: ”Doream un crâng de palmieri și o ploaie binefăcătoare...dar mai mult decât orice o doream pe aceea care speram că mă va primi cu un surâs...și nu mai știam să deosebesc fierbințeala de dragoste...”
Antoine de Saint-Exupery (1900 - 1944)
Prietenii adevărați sunt aceia pe care poți să-i trezești la ora patru dimineața.
Marlene Dietrich (1901 - 1992)
Un om cu adevărat bun e numai acela care ar fi putut fi rău, dar nu a fost.
Nicolae Iorga (1871 - 1940)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu