Uneori cuvintele nu ne mai ajung, și atunci avem nevoie de culori, de muzici, de emoții ca să mai putem vorbi...
Alessandro Baricco (1958 - )
Nu te mai apleca asupra mea
Ca peste-o gură largă de fântână,
Să n-auzi în adâncul sclipitor
Izvoare cum se cheamă, cum se-ngână...
S-ar prea putea să vrei să guști răcoarea
Fântânii fără cumpeni și găleată,
Și să te-azvârli abisului din care
Nu te-ar mai scoate nimeni, niciodată.
Zaharia Stancu (1902 - 1974)
Întotdeauna voi inventa viața!
Anais Nin (1903 - 1977)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu