De sub văl nevrând îți ies
Umerii scăldați în soare
Când te pleci să rupi o floare
Pentru ce zâmbești tu oare
Și te pleci atât de des?
George Coșbuc (20 septembrie 1866 - 1918)
...Când tu, cu soare-n plete, cu,amurg, lăsând să-ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut pe stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-april,
Care trecea o dată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate...
Stephane Mallarme (1842 - 1898)
Să nu credeți niciodată că există pe undeva un om atât de fericit cât și-ar dori el să fie.
Sully Prudhomme (1839 - 1907)
Culorile sunt transparente. Ele nu ascund, ele dezvăluie.
Giacomo Gandi (1846 - 20 septembrie 1932)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu